Intr-o zi cand intr-un exces de zel m-am apucat sa fac ordine printre cartile si caietele lui cu insemnari mai vechi.Erau acolo hartii si facturi ,fragmente de scrisori,etc.La un moment dat,mi-a atras atentia un portret care parea sa fi fost facut demult ,de unul dintre acei pictori care-si castiga existent facand lucrari la minut,prin statiuni.Ceva mi-a spus ca acel chip care ma privea prietenos de pe hartia ingalbenita de vreme este mai mult ca sigur mama sotului meu.Tot ce mi-a venit in minte a fost ca imi doream sa ii arat ca nu numai el stie sa faca
cadouri si sa ma faca fericita si nici eu nu ma las mai prejos si asa am alergat intr-un suflet la un atelier de inramat tablouri,am ales cea mai discreta rama posibila ,m-am intors acasa si am asezat lucrarea pe biroul lui.Intuitia nu ma inselase,iar efectul…e greu de povestit.
